viermui

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /vjer.muˈi/


Verb


Conjugarea verbului
viermui
Infinitiv a viermui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 viermuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să viermuiască
Participiu viermuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.