verifico

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din verificare.

Pronunție

  • AFI: /verifi'ko/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru verificare.




latină

(Latina)

Etimologie

Din vērus ("adevăr") + fāciō ("a face").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

vērificō (infinitivul prezent vērificāre, perfectul activ vērificāvī, supinul vērificātum)

  1. a verifica, a încerca, a proba

Cuvinte derivate

  • vērificātiō
  • vērificābilis
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.