veric

română

Etimologie

Din văr + sufixul -ic.

Pronunție

  • AFI: /'ve.rik/


Substantiv


Declinarea substantivului
veric
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veric verici
Articulat vericul vericii
Genitiv-Dativ vericului vericilor
Vocativ vericule vericilor
  1. (pop. și fam.; ca termen de adresare) diminutiv al lui văr.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.