vergogne

franceză

(français)

Etimologie

Din latină vĕrēcŭndĭa.

Pronunție

  • AFI: /vɛʁ.ɡɔɲ/


Substantiv

vergogne f., vergognes pl.

  1. (înv. și livr.) rușine, jenă
    Comme il était résolu à agir, il s'abandonnait à ce sentiment sans vergogne. — (Stendhal, Le Rouge et le Noir)

Cuvinte derivate

  • vergogneux

Cuvinte apropiate

  • vérécondie

Locuțiuni

  • sans vergogne

Expresii

  • n'avoir ni honte ni vergogne




italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din vergogna.

Pronunție

  • AFI: /veɾˈgɔ.ɲe/


Substantiv

  1. forma de feminin plural pentru vergogna.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.