ventricul

română

Etimologie

Din franceză ventricule < latină ventriculus.

Pronunție

  • AFI: /ven'tri.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
ventricul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ventricul ventricule
Articulat ventriculul ventriculele
Genitiv-Dativ ventriculului ventriculelor
Vocativ ventriculule ventriculelor
  1. (anat.) cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe.

Sinonime

  1. gaster


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.