vautour

franceză

(français)

Etimologie

Din latină populară *vŭltōrem, acuzativ a lui *vŭltor < vŭltur.

Pronunție

  • AFI: /vo.tuʁ/


Substantiv

vautour m., vautours pl.

  1. vultur
  2. (fig.) om ticălos, nemernic, mizerabil

Cuvinte compuse

  • bec-de-vautour
  • vautour auriculaire
  • vautour barbu
  • vautour blanc d'Égypte
  • vautour fauve
  • vautour moine
  • vautour noir
  • vautour nubien
  • vautour oricou
  • vautour percnoptère

Expresii

  • peau de vautour

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.