uzurpa

română

Etimologie

Din franceză usurper < latină usurpare.

Pronunție

  • AFI: /u.zur'pa/


Verb


Conjugarea verbului
uzurpa
Infinitiv a uzurpa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 uzurp
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să uzurpe
Participiu uzurpat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.