uzufruct
română
Etimologie
Din latină uzufructus. Confer franceză usufruit.
Pronunție
- AFI: /u.zu'frukt/
Substantiv
| Declinarea substantivului uzufruct | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uzufruct | uzufructe |
| Articulat | uzufructul | uzufructele |
| Genitiv-Dativ | uzufructului | uzufructelor |
| Vocativ | ' | ' |
- drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la termenul prevăzut.
Cuvinte derivate
Traduceri
drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.