uscăturea

română

Etimologie

Din uscătură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

  • AFI: /us.kə.tuˈre̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
uscăturea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ uscăturea uscăturele
Articulat uscătureaua uscăturelele
Genitiv-Dativ uscăturelei uscăturelelor
Vocativ uscăturea uscăturelelor
  1. diminutiv al lui uscătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.