urmușoară
română
Etimologie
Din urmă + sufixul -ușoară.
Pronunție
- AFI: /ur.mu'ʃo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului urmușoară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urmușoară | urmușoare |
| Articulat | urmușoara | urmușoarele |
| Genitiv-Dativ | urmușoarei | urmușoarelor |
| Vocativ | urmușoară | urmușoarelor |
- (pop.) urmuliță.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.