urmăritor

română

Etimologie

Din a urmări + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ur.mə.ri'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmăritor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmăritor urmăritori
Articulat urmăritorul urmăritorii
Genitiv-Dativ urmăritorului urmăritorilor
Vocativ urmăritorule urmăritorilor
  1. persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.