umblătură

română

Etimologie

Din a umbla + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /um.blə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
umblătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umblătură umblături
Articulat umblătura umblăturile
Genitiv-Dativ umblăturii umblăturilor
Vocativ umblătură umblăturilor
  1. (pop.) umblat, mers; umblare.
  2. fel de a umbla, de a duce picioarele în mers.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.