ultramarin

română

Etimologie

Din germană Ultramarin.

Pronunție

  • AFI: /ul.tra.ma'rin/


Substantiv


Declinarea substantivului
ultramarin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ultramarin '
Articulat ultramarinul '
Genitiv-Dativ ultramarinului '
Vocativ ' '
  1. substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.).


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.