turnuleț

română

Etimologie

Din turn + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /tur.nu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnuleț turnulețe
Articulat turnulețul turnulețele
Genitiv-Dativ turnulețului turnulețelor
Vocativ turnulețule turnulețelor
  1. diminutiv al lui turn; turnișor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.