turbăciune

română

Etimologie

Din a turba + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
turbăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turbăciune turbăciuni
Articulat turbăciunea turbăciunile
Genitiv-Dativ turbăciunii turbăciunilor
Vocativ turbăciune turbăciunilor
  1. (rar) turbare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.