trubadur

română

Etimologie

Din franceză troubadour.

Pronunție

  • AFI: /tru.ba'dur/


Substantiv


Declinarea substantivului
trubadur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trubadur trubaduri
Articulat trubadurul trubadurii
Genitiv-Dativ trubadurului trubadurilor
Vocativ trubadurule trubadurilor
  1. poet-cântăreț provensal din evul mediu; (p.gener.) poet-cântăreț care călătorea din loc în loc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.