triumfare
română
Etimologie
Din triumfa.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului triumfare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triumfare | triumfări |
| Articulat | triumfarea | triumfările |
| Genitiv-Dativ | triumfării | triumfărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a triumfa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.