trionfo
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină triumphus < de origine greacă.
Pronunție
- AFI: /tri'onfo/
Substantiv
trionfo m., trionfi pl.
Sinonime
Antonime
- sconfitta, disfatta; insuccesso, fiasco
Cuvinte derivate
- trionfare
Etimologie
Din trionfare.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru trionfare.
- română: (eu) triumf, triumfez
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.