trișcuță

română

Etimologie

Din trișcă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /triʃ'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trișcuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trișcuță trișcuțe
Articulat trișcuța trișcuțele
Genitiv-Dativ trișcuței trișcuțelor
Vocativ trișcuță trișcuțelor
  1. diminutiv al lui trișcă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.