trenuleț

română

Etimologie

Din tren + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /tre.nu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
trenuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trenuleț trenulețe
Articulat trenulețul trenulețele
Genitiv-Dativ trenulețului trenulețelor
Vocativ trenulețule trenulețelor
  1. diminutiv al lui tren; trenuț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.