trebușoară

română

Etimologie

Din treabă + sufixul -ușoară.

Pronunție

  • AFI: /tre.bu'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trebușoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trebușoară trebușoare
Articulat trebușoara trebușoarele
Genitiv-Dativ trebușoarei trebușoarelor
Vocativ trebușoară trebușoarelor
  1. (pop. și fam.) diminutiv al lui treabă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.