transplanta

română

Etimologie

Din franceză transplanter < latină transplantare.

Pronunție

  • AFI: /tran.splanˈta/


Verb


Conjugarea verbului
transplanta
Infinitiv a transplanta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 transplantez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să transplanteze
Participiu transplantat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi.
  2. (v.tranz.) a aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei.
  3. (v.tranz.) (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc.
  4. (v.tranz.) a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.