traccia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul tracciare.

Pronunție

  • AFI: /'trattʃa/


Substantiv

traccia f., tracce pl.

  1. trasă, urmă, semn
  2. vestigiu, rămășiță, rest
  3. indiciu, semn
  4. schiță, contur, desen, plan
  5. (despre edificii) canelură, conductă

Sinonime

  • 1: impronta, orma, segno
  • 2: vestigio
  • 3: accenno
  • 4: schema, abbozzo, tracciato

Cuvinte derivate

  • sottotraccia

Cuvinte apropiate

  • tracciamento
  • tracciare
  • tracciato

Etimologie

Din tracciare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru tracciare.
    • română: (el/ea) trasează
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru tracciare.
    • română: trasează

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.