trâmbă

română

Etimologie

Din slavă trąba („vălătuc”) < de origine germanică. Este dubletul lui drâmbă.

Pronunție

  • AFI: /'trɨm.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trâmbă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trâmbă trâmbe
Articulat trâmba trâmbele
Genitiv-Dativ trâmbei trâmbelor
Vocativ ' '
  1. sul mare de material textil; val.
  2. coloană (de fum, praf, apă etc.) ridicată în sus și răsucită de un vânt puternic; trombă.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.