toculeț

română

Etimologie

Din toc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /to.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
toculeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toculeț toculețe
Articulat toculețul toculețele
Genitiv-Dativ toculețului toculețelor
Vocativ toculețule toculețelor
  1. diminutiv al lui toc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.