tocănire
română
Etimologie
Din tocăni.
Pronunție
- AFI: /to.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tocănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tocănire | tocăniri |
| Articulat | tocănirea | tocănirile |
| Genitiv-Dativ | tocănirii | tocănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tocăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.