timină
română
Etimologie
Din franceză thymine.
Pronunție
- AFI: /ti'mi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului timină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timină | timine |
| Articulat | timina | timinele |
| Genitiv-Dativ | timinei | timinelor |
| Vocativ | timino | timinelor |
- pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic (unde se conectează cu adenina).
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.