teracotă

română

Etimologie

Din italiană terracotta.

Pronunție

  • AFI: /te.ra'ko.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
teracotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teracotă teracote
Articulat teracota teracotele
Genitiv-Dativ teracotei teracotelor
Vocativ ' '
  1. material de construcție în formă de plăci ceramice, obținute prin arderea și emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptușirea pereților etc.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.