supramuncă

română

Etimologie

Din supra- + muncă (după franceză surtravail).

Pronunție

  • AFI: /su.pra'mun.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
supramuncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supramuncă invariabil
Articulat supramunca invariabil
Genitiv-Dativ supramuncii invariabil
Vocativ supramuncă invariabil
  1. (ec.pol.) munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.