supralicitație

română

Etimologie

Din supra- + licitație (după franceză surenchère).

Pronunție

  • AFI: /su.pra.li.ʧi'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
supralicitație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supralicitație supralicitații
Articulat supralicitația supralicitațiile
Genitiv-Dativ supralicitației supralicitațiilor
Vocativ supralicitație supralicitațiilor
  1. licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.