suprafața

română

Etimologie

Din suprafață (după franceză surfacer).

Pronunție

  • AFI: /su.pra.fa'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
suprafața
Infinitiv a suprafața
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 suprafațez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să suprafațeze
Participiu suprafațat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (tehn.) a acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.
  2. (v.tranz.) a netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.