supracopertă

română

Etimologie

Din supra- + copertă.

Pronunție

  • AFI: /su.pra.ko'per.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
supracopertă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supracopertă supracoperți
Articulat supracoperta supracoperțile
Genitiv-Dativ supracoperții supracoperților
Vocativ supracopertă supracoperților
  1. copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.