superpune

română

Etimologie

Din super- + a pune (după franceză superposer).

Pronunție

  • AFI: /su.per'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
superpune
Infinitiv a superpune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 superpun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să superpuie
Participiu superpus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (înv.) a suprapune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.