supărat
română
Etimologie
Derivat regresiv din verbul a (se) supăra.
Pronunție
- AFI: /su.pəˈrat/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului supărat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | supărat | supărați |
| Feminin | supărată | supărate |
| Neutru | supărat | supărate |
- necăjit, amărât, mâhnit, trist.
- A rămas o vreme supărat.
- mânios, iritat, înfuriat.
- E tare supărată de vestea primită.
- Om supărat.
Sinonime
- 1: (pop. și fam.) burzuluit, certat, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, necăjit, zborșit
- 2: abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, înciudat, agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât, nervos
Antonime
Cuvinte apropiate
- supăra
- supărare
- supărăcios
- supărător
- supărătură
- supărelnic
- supăros
Expresii
- A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulțumit de cineva, a simți aversiune față de cineva
- A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva
Traduceri
a fi înfuriat; necăjit
|
|
Etimologie
Din supăra.
Verb
- forma de participiu trecut pentru supăra.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.