suficient
română
Etimologie
Din latină sufficiens, sufficientis. Confer italiană sufficiente.
Pronunție
- AFI: /su.fi.ʧi'ent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului suficient | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | suficient | suficienți |
| Feminin | suficientă | suficiente |
| Neutru | suficient | suficiente |
- (adesea adverbial) care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător.
- (despre oameni) care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului suficient | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suficient | suficienți |
| Articulat | suficientul | suficienții |
| Genitiv-Dativ | suficientului | suficienților |
| Vocativ | suficientule | suficienților |
- calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.