struțișor

română

Etimologie

Din struț + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /stru.ʦi'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
struțișor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ struțișor struțișoare
Articulat struțișorul struțișoarele
Genitiv-Dativ struțișorului struțișoarelor
Vocativ struțișorule struțișoarelor
  1. (reg.) diminutiv al lui struț; struțușor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.