stimulent

română

Etimologie

Din a stimula. Confer franceză stimulant.

Pronunție

  • AFI: /sti.mu'lent/


Substantiv


Declinarea substantivului
stimulent
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stimulent stimulente
Articulat stimulentul stimulentele
Genitiv-Dativ stimulentului stimulentelor
Vocativ stimulentule stimulentelor
  1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn.
  2. (spec.) medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.