stanță

română

Etimologie

Din italiană stanza.

Pronunție

  • AFI: /stan'ʦə/


Verb


Conjugarea verbului
stanța
Infinitiv a stanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 stanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să stanțeze
Participiu stanțat
Conjugare I
  1. strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.