stâlcitură

română

Etimologie

Din a stâlci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /stɨl.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stâlcitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stâlcitură stâlcituri
Articulat stâlcitura stâlciturile
Genitiv-Dativ stâlciturii stâlciturilor
Vocativ stâlcitură stâlciturilor
  1. faptul de a (se) stâlci; (concr.) ceea ce este stâlcit.


Traduceri

Anagrame

  • claustrați

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.