spută
română
Etimologie
Din latină sputum.
Pronunție
- AFI: /'spu.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului spută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spută | spute |
| Articulat | sputa | sputele |
| Genitiv-Dativ | sputei | sputelor |
| Vocativ | ' | ' |
- secreție vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; flegmă; expectorație.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.