spulberătură

română

Etimologie

Din a (se) spulbera + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /spul.be.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
spulberătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spulberătură spulberături
Articulat spulberătura spulberăturile
Genitiv-Dativ spulberăturii spulberăturilor
Vocativ spulberătură spulberăturilor
  1. (rar) zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; (p.ext.) lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.