spicuire
română
Etimologie
Din spicui.
Pronunție
- AFI: /spi.kuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spicuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spicuire | spicuiri |
| Articulat | spicuirea | spicuirile |
| Genitiv-Dativ | spicuirii | spicuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a spicui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.