spăimântător

română

Etimologie

Din a (se) spăimânta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /spəj.mɨn.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
spăimântător
Singular Plural
Masculin spăimântător spăimântători
Feminin spăimântătoare spăimântătoare
Neutru spăimântător spăimântătoare
  1. (înv. și pop.) înspăimântător.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.