somnolență

română

Etimologie

Din franceză somnolence < latină somnolentia.

Pronunție

  • AFI: /som.no'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
somnolență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ somnolență invariabil
Articulat somnolența invariabil
Genitiv-Dativ somnolenței invariabil
Vocativ somnolență invariabil
  1. stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.