smucitură

română

Variante

Etimologie

Din a smuci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /smu.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
smucitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ smucitură smucituri
Articulat smucitura smuciturile
Genitiv-Dativ smuciturii smuciturilor
Vocativ smucitură smuciturilor
  1. faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.