slujitoare
română
Etimologie
Din slujitor.
Pronunție
- AFI: /slu.ʒiˈto̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului slujitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slujitoare | slujitoare |
| Articulat | slujitoarea | slujitoarele |
| Genitiv-Dativ | slujitoarei | slujitoarelor |
| Vocativ | slujitoareo | slujitoarelor |
- (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitoare, slugă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.