sfințenie
română
Etimologie
Din sfânt + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /sfinˈʦe.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfințenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfințenie | sfințenii |
| Articulat | sfințenia | sfințeniile |
| Genitiv-Dativ | sfințeniei | sfințeniilor |
| Vocativ | sfințenie | sfințeniilor |
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu sfințenie = cu evlavie; (p.ext.) cu exactitate, cu scrupulozitate; corect.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.