sfântuleț

română

Etimologie

Din sfânt + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /sfɨn.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfântuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfântuleț sfântuleți
Articulat sfântulețul sfântuleții
Genitiv-Dativ sfântulețului sfântuleților
Vocativ sfântulețule sfântuleților
  1. (pop.) sfințișor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.