servitute
română
Etimologie
Din latină servitus ~utis.
Pronunție
- AFI: /ser.vi'tu.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului servitute | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | servitute | servituți |
| Articulat | servitutea | servituțile |
| Genitiv-Dativ | servituții | servituților |
| Vocativ | ' | ' |
- stare a celui aservit.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.