secui

română

Etimologie

Din maghiară székely.

Pronunție

  • AFI: /seˈkuj/


Substantiv


Declinarea substantivului
secui
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ secui secui
Articulat secuiul secuii
Genitiv-Dativ secuiului secuilor
Vocativ secuiule secuilor
  1. persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.